Diplomatie sau ipocrizie

ipocrizie-300x240Am fost de multe ori in viata in situatia de a fi acuzata ca sunt ipocrita, cand eu am incercat doar sa fiu diplomata si sa nu ranesc sentimentele cuiva. La polul celalalt insa, am fost aratata cu degetul si pentru ca am spus adevarul intr-un mod “agresiv”. Unde este granita dintre diplomatie si ipocrizie, unde se termina sinceritatea pura si incepe agresivitatea verbala?

Eu spun ca nu am fost ipocrita niciodata, pentru ca daca as fi fost ipocrita, dupa mine, ar fi insemnat sa am un interes propriu pe care mi-l urmaresc spunand vorbe dulci si lingusind pe cineva care nu merita acest lucru. Sau cred ca ar fi insemnat sa stau si sa inghit o situatie care nu imi convine fara sa spun ce ma doare pentru ca speram eu ca la final imi va fi bine. Or, asta nu s-a intamplat niciodata. Atunci cand spun ca sunt diplomata inseamna ca am momente in care ocolesc sa spun lucrurilor pe nume, sau imbrac o realitate gri in haine mai frumoase pentru ca persoana la care se refera ea sa nu sufere sau sa fie pusa intr-o situatie jenanta. Sau atunci cand reusesc sa ies cu bine, prin propria mea pricepere, dintr-o situatie complicata. De altfel, una dintre definitiile din Dictionarul Enciclopedic pentru diplomatie este suplete intr-o situatie dificila.

Iar atunci cand ma caracterizez drept sincera inseamna ca in general spun adevarul, chiar daca uneori incerc sa protejez pe altii sau chiar pe mine dandu-i o forma mai frumoasa. Agresiva verbal sau de o sinceritate agresiva nu am fost niciodata, din simplul motiv ca nu ma stiu a fi nici mojica si nici nu imi place sa jignesc. Nu vreau sa imi ranesc cunostintele si pe cei cu care stau de vorba spunandu-le ceva de genul “Vai, da’ ce rau arati azi…” sau “Ce parfum e asta, ca nu imi place deloc…?”  Nici nu o sa mint spunand exact contrariul a ceea ce vad, pentru ca ar insemna sa fiu ipocrita gratuit.

 

Be Sociable, Share!
Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *